Friends  |  Press Room  |  Contact Us

The International School for Holocaust Studies

Am vrut să zbor ca un fluture

Ghid didactic



Vârste: elevi de şcoalǎ primarǎ


Introducere

De-a lungul anilor, profesorii şi învăţătorii din întreaga lume au dezbătut problema dacă este indicat ca Holocaustul să fie predat copiilor mici. Unii profesori au rezerve serioase faţă de predarea acestui subiect, pe care îl consideră prea dificil pentru copiii mici, în vreme ce alţii sunt foarte dornici să discute Holocaustul cu elevii lor, însă nu ştiu de unde să înceapă. În cele din urmă, fiecare profesor ar trebui să se gândească dacă posedă cunoaşterea, capacitatea şi dispoziţia emoţională pentru a discuta acest subiect în clasă.cu elevii mici. În mod clar, sesiunile de pregătire a profesorilor pot pune la dispoziţia profesorilor instrumente pedagogice adecvate vârstei şi resurse despre cum trebuie predat acest subiect.

În lumea contemporană, trebuie să recunoaştem că expunerea copiilor la tema Holocaustului începe la o vârstă timpurie. Copiii privesc programe de televiziune şi filme, «;navighează;» pe Internet şi surprind conversaţiile adulţilor, rudelor şi prietenilor. În lumina acestei realităţi, dilema privitoare la oportunitatea predării Holocaustului trebuie abordată practic.

Profesorii şi învăţătorii care decid să discute Holocaustul cu elevii lor ar trebui să includă, indiferent de vârstă, o relatare a evenimentelor acelei perioade, concentrându-se asupra victimelor : greutăţile vieţii, durerea, optimismul şi mecanismele de a face faţă acestora. Pe măsură ce copiii cresc, ei înţeleg mai bine complexitatea subiectului. În timp, ei vor învăţa că, în ciuda încercărilor de a depăşi şi îndura dificultăţile, marea majoritate a evreilor a pierit. Cu toate acestea, în loc să adopte sentimente de disperare şi neajutorare, elevii vor empatiza cu acţiunile şi speranţele oamenilor care au trăit în acea vreme. Această broşură oferă profesorilor instrucţiuni didactice asupra folosirii cărţii pentru copii Am vrut să zbor ca un fluture, constituind un material didactic auxiliar.

Este important să observăm că fiecare capitol al cărţii, deşi este o continuare a precedentului, constituie în sine o mică povestire. Elevii pot citi cartea în întregime sau se pot concentra asupra unui singur capitol.

Instrucţiuni pedagogice

Următoarele patru instrucţiuni trebuie avute în vedere la predarea Holocaustului în clasele de copii mici;:

  1. Trebuie relatată o povestire personală, concentrându-se asupra caracterelor identificabile copiilor. Aceasta va permite elevilor să vadă povestirea cu proprii lor ochi şi să empatizeze cu dificultăţile şi dilemele înfruntate de oamenii acelei perioade
  2. Familiarizarea cu noţiunea de « Drept între Popoare » şi cu figurile evreilor care au încercat să îi ajute pe alţii chiar cu riscul vieţii lor şi a celor dragi lor. Gesturile de umanitate şi actele de bunăvoinţă, ca şi încercările de a depăşi obstacolele într-o vreme de rău şi de teroare, se cuvin reliefate
  3. Autenticitatea în privinţa povestirii, a valorilor şi a istoriei. Materialul trebuie predat într-o manieră pertinentă şi potrivită vârstei
  4. Subiectul trebuie predat de către un profesor sau alt adult care se află îtr-o relaţie stabilă cu elevii. Este important ca profesorul să ofere elevilor un sentiment de securitate pe măsură ce aceştia se familiarizează cu acest subiect dificil.

Am vrut să zbor ca un fluture se bazează pe mărturisirea unei supravieţuitoare a Holocaustului. Povestirea este scrisă la persoana întâi, şi micii cititori sunt într-un suspense continuu, dornici să afle desfăşurarea acesteia. Tensiunea este uşurată de faptul că elevul ştie că naratoarea a supravieţuit. Povestirea se întreţese cu biografia supravieţuitoarei, din care se poate învăţa despre cum anume oamenii şi-au putut păstra sistemul de valori morale chiar şi în timpul acelei perioade întunecate.

Observaţiile şi acţiunile naratoarei - o fetiţă care trăieşte într-o vreme de ananghie - precum şi dorinţa şi capacitatea sa de a identifica latura optimistă, plină de speranţă în atâtea situaţii dificile, oferă nişte premise, potrivite vârstei, pornind de la care Holocaustul poate fi predat copiilor mici. În plus povestirea ilustrează cum unii oameni cu o implicare personală imensă pot totuşi să joace un rol în a îi salva pe alţii, cum a fost cazul pregătirii supei pentru alţi evrei mai puţin norocoşi care locuiau în ghetou.

Cei Drepţi între Popoare constituie o altă dimensiune importantă a cărţii. Povestirea evidenţiază hotărârea persistentă a unei familii poloneze de a asigura bunăstarea unei mame evreice şi a fiicei acesteia, chiar cu riscul siguranţei lor personale. Aceşti oameni exemplari întăresc conştiinţa că actele de bunătate se datorează educaţiei şi valorilor care nu se schimbă şî nu dispar nici chiar în vremuri de mare pericol.

În timpul ocupaţiei naziste, evreii din Polonia au fost forţaţi să trăiască în ghetouri în condiţii subumane. Puţini evrei au reuşit să se ascundă în afara ghetourilor, fie în locuri secrete fie sub identităţi false. În cazuri excepţionale, autorităţile naziste germane le-au permis evreilor să trăiască în afara ghetoului şi să lucreze pentru ei. Acesta a fost cazul familiei Hannei Gofrit, fosta Hanecica Herşcovici, care a locuit în oraşul Biala Rawska. Evreii din oraşul ei, inclusiv bunica, mătuşile şi verii săi, au fost încarceraţi în ghetoul local. Însă părinţii ei au primit permisiunea specială de a rămâne în casa lor pentru că mama era o croitoreasă de excepţie, croind rochii pentru locuitorii oraşului şi uniforme pentru soldaţii germani care erau staţionaţi acolo. Hanecica este forţată să se separe de tatăl său, care nu mai poate rămâne cu ei. Ea şi mama sa nu îl vor revedea niciodată.

Tânărul cititor, care la începutul cărţii află despre greutăţile vieţii din ghetoul Biala Rawska, urmăreşte revolta din ghetoul din Varşovia împreună cu Hanecica. De la o fereastră aflată în casa familiei Skovronek - unde Hanecica şi mama sa găsesc un loc în care se ascund - ea priveşte lichidarea celui mai mare ghetou din Europa.

Cititorul, care se poate aştepta ca finalul războului să semnifice un sfârşit fericit al povestirii, descoperă că reîntoarcerea la o viaţă obişnuită după Holocaust a fost un proces îndelungat şi dificil. Sfârşitul războiului nu a pus capăt suferinţei oamenilor. Tatăl Hanecicăi şi cea mai mare parte a familiei sale pieriseră. Casa le fusese confiscată şi chiar şi prietena apropiată a Hanecicăi se preface a nu o cunoaşte.

Finalul povestirii ilustrează schimbările imense pe care atât de mulţi oameni au trebuit să le îndure după Holocaust, pentru a se reconstitui ca persoane şi a reveni la viaţă. În cele din urmă Hanecica şi «;noua ei familie;» întreprind o nouă tranziţie importantă şi imigrează în actualul Israel.

Structura povestirii

Fiecare capitol reliefează o nouă provocare pe care Hanecica, părinţii ei şi alţi evrei trebuie să o înfrunte în condiţii insuportabile şi degradante. Tinerii cititori află că au existat raze de lumină în ciuda dificultăţilor. De exemplu, oamenii s-au ajutat între ei, s-au rugat împreună şi au încercat să îşi păstreze comunitatea. O vecină poloneză cu un suflet mare şi-a oferit sprijinul, iar familia Skovronek, recunoscută ulterior de Yad Vaşem ca Drepţi între Popoare, le-au salvat pe Hanecica şi pe mama sa. Un sentiment de optimism şi de speranţă răzbate din naraţiune.

Fiecare capitol este o şi unitate singulară. Elevii pot citi toată cartea sau doar unul sau câteva capitole. Este important ca povestirea, sau părţi ale sale, să fie citite în clasă, astfel încât elevii să poată discuta cu colegii şi profesorii lor diferite probleme ridicate de textul povestirii. După terminarea unui capitol, este recomandabil ca profesorii şi elevii lor să discute deschis sentimentele declanşate de lectură şi să se concentreze asupra câtorva chestiuni accentuând conţinutul.

Numarul paginii şi culoarea capitolului Subiectul Aspecte de discutat
Paginile 1-4
Violet
Copilăria înainte de război Viaţa cotidiană de familie Copilărie normală
Paginile 5-6
Auriu
Ocupaţia nazistăSteaua galbenă Felul ocupaţieiLegi şi restricţii impuse oamenilorDecrete anti-evreieştiSteaua galbenăSimboluri de mândrie versus insigne de ruşineDegradare publică
Paginile 7-9
Albastru închis
Evreii se mută în ghetou Izolarea evreilor Solidaritatea comunală
Paginile 10-11
Cărămiziu
Sinagoga Sinagoga ca loc de reuniune a evreilorObiecte cu valoare simbolică evreiascăDestinul comunRugăciunea de Yom Kipur
Paginile 12-13
Verde deschis
Excluderea evreilor din şcoli UmilireaIzolarea socialăValoarea educaţiei
Paginile 14-15
Gri
Deportarea evreilor Despărţirea de membrii familieiSalvarea familiei prin talentul de croitoreasă al mameiUn oraş fără evrei
Paginile 16-19
Maro
Fuga şi ascunderea Ajutorul din partea vecinilor în ciuda riscurilorFrica de pericolDorul de libertateComportamentul matur al Hanecicăi
Paginile 20-23
Negru
Despărţirea de tată Încercarea de a menţine familia unităPartizanii
Paginile 24-25
Bleu
Ascunzătoarea din Varşovia Modul de viaţă în ascunzătoarePăstrarea secretuluiSacrificiu Responsabilitate
Paginile 26-27
Maro deschis
Revolta din ghetoul din Varşovia RevoltaSolidarizarea cu evreii din ghetou
Paginile 28-29
Cafeniu
Ascunderea în cămarăGermanii caută evrei Dorul de naturăFricaSalvarea oferită de un copil polonez
Paginile 30-31
Verde
Sfârşitul războiului PierdereaAlienareaDespărţirea finală de Biala Rawska
Paginile 32-33
Galben
Viaţa de după războiÎntemeierea unei noi familii Ascunderea identităţiiReîntoarcerea la iudaism şi la comunitatea evreiascăSemnificaţia numelor ebraiceReconstruirea vieţiiAtaşamentul pentru ţara lui Israel
Paginile 34-36
Albastru deschis
Imigrarea în ţara lui IsraelDrepţi între popoare Noi începuturiAlegerea profesiei de asistentăDrepţi între popoareYad Vaşem

Sugestii pentru activităţi desfăşurate în clasă

Pornind de la premisa că experienţele de bază ale copilăriei, atunci când nu sunt umbrite de tragedie sau persecuţie, sunt fundamental aceleaşi, dincolo de graniţe culturale şi chiar istorice, primul capitol prezintă viaţa unei fetiţe fericite şi este relativ uşor de înţeles de copiii de astăzi.

  • În ce măsură copilăria Hanecicăi este similară cu cea a altor copii?
Paginile 5-6 (Auriu)

În septembrie 1939, Germania nazistă a cucerit Polonia. Germanii au adoptat o politică dură faţă de polonezi; mulţi polonezi au fost alungaţi din casele lor şi mii au fost ucişi. În timpul primelor luni de ocupaţie nazistă, locuitorii evrei ai Poloniei au fost umiliţi şi obligaţi să poarte insigne specifice; mulţi au depus muncă forţată sau au fost omorîţi. Li s-a interzis să circule pe anumite străzi şi să călătorească cu trenul dintr-un oraş în altul. Iniţial, separarea dintre polonezi şi evrei a fost instituită pe vehicolele dintre oraşe. Efectele economice ale acestor legi au fost cumplite, multe familii evreieşti pierzându-şi brusc tot avutul. Legile antievreieşti erau menite tocmai să îi izoleze şi să îi degradeze.

  1. Discuţie în clasă despre termenul «ocupaţie;», subliniind tema controlului şi a subjugării populaţiei locale
  2. Ce legi adoptă un guvern pentru cetăţenii săi?
  3. Ce legi a impus regimul nazist polonezilor?
  4. Ce interdicţii şi restricţii le-au fost impuse evreilor?
  5. De ce Zisel a fost tulburată când Hanecica a vrut să aibă o stea cusută pe hainele ei?
  6. Hanecica şi părinţii ei obişnuiau să se plimbe pe străzile din Biala Rawska. Cum credeţi că s-au simţit părinţii ei plimbându-se prin oraş, când erau obligaţi să poarte o stea cusută pe haine?
  7. Care sunt simbolurile mândriei şi insignele ruşinii? Daţi câteva exemple.
Paginile 7-9 (Albastru închis)

Ghetoul a fost un alt mijloc de a separa evreii de restul populaţiei. Evreii au fost alungaţi din casele lor şi obligaţi să locuiască în cartiere destinate exclusiv lor, adeseori închise. Condiţiile lor de viaţă s-au înrăutăţit continuu, pe măsură ce ghetourile au devenit extrem de aglomerate. Evreilor li s-a interzis prin decret să părăsească ghetoul, fiind instituite legi menite să elimine contactul dintre evrei şi populaţia locală care locuia în afara ghetoului. Această izolare silită a dus la foamete, lipsuri, condiţii igienice precare, boli şi epidemii. Mâncarea şi medicamentele erau mereu insuficiente, întrucât nu puteau fi decât aduse ilegal în ghetou. Poziţia familiei Hanecicăi a fost diferită de aceea a altor evrei, şi totuşi ei au făcut tot ce au putut pentru a-i ajuta pe evreii ce locuiau în ghetou.

  • Ce diferenţe observă Hanecica între clienţii mamei sale şi « clienţii » tatălui său ?
Paginile 10-11 (Cărămiziu)

Comunitatea evreiască ce locuia în Polonia de dinaintea Holocaustului număra aproximativ trei milioane şî jumătate de oameni. Evreii trăiau împreună cu polonezii în oraşele mari şi mici, în sate, lucrând în comerţ, meşteşuguri, industrie, studiul Bibliei şi profesiile liberale. (La fel ca mulţi evrei polonezi, Hanecica vorbea poloneză. O mare parte a evreilor polonezi mai vorbea şi idiş. Limba de rugăciune era ebraica, la fel ca pentru evreii de pretutindeni). Hanecica participa la rugăciunile de Yom Kipur, cea mai sfântă zi a anului pentru poporul evreu.

  • Acest capitol descrie atmosfera de Yom Kipur în sinagoga ghetoului. Cum aţi descrie starea de spirit a comunităţii Hanecicăi în timpul acestei sărbători ?
  • Cum i-aţi explica Hanecicăi de ce germanii au ars sinagoga ?
Paginile 12-13 (Verde deschis)

Una din legile antievreieşti le interzicea evreilor să frecventeze şcoala. Părinţii Hanecicăi, la fel ca multe alte familii evreieşti din Europa, puneau mare preţ pe educaţie. De aceea, în ciuda situaţiei dificile, au decis să o înveţe pe fiica lor să scrie şi să citească. În plus, speranţa lor sinceră era că după război Hanecica va merge la şcoală ca alţi copii de vârsta ei.

  • De ce este important pentru adulţi ca şi în timp de război copiii să studieze ?
  • Care sunt avantajele şi dezavantajele studiului acasă ?
  • De ce Hanecica nu le-a spus părinţilor ce se întâmplase la şcoală ?
Paginile 14-15 (gri)

În vara lui 1941 a fost pusă în aplicare « Soluţia finală a problemei evreieşti », planul nazist de exterminare a întregului popor evreu. Între 1942 şi 1944 au avut loc deportări în masă ale evreilor din ghetouri în lagăre de exterminare. După ce evreii din Biala Rawska au fost deportaţi, viaţa Hanecicăi s-a schimbat radical. Hanecica şi părinţii săi au fost despărţiţi de bunica, vărul şi mătuşile sale, ca şi de restul evreilor din ghetou. Doar puţini evrei au rămas cu ei. Orăselul Hanecicăi s-a schimbat, şi nici un evreu nu a mai rămas. Acesta a fost rezultatul « soluţiei finale ».

  • Cum s-a schimbat viaţa de familie a Hanecicăi după ce evreii au fost deportaţi din ghetou ?
Paginile 16-19 (Maro)

Majoritatea evreilor nu a ştiut unde era deportată şi s-a temut de necunoscut. Prin urmare, evreii au încercat să fugă şi să se ascundă. Mulţi dintre cei care s-au ascuns au fost forţaţi să îndure condiţii subumane. Unii oameni au reuşit să se ascundă cu ajutorul vecinilor ; alţii au reuşit numai plătind mari sume de bani « salvatorilor » care s-au îmbogăţit din asta. Unii dintre aceştia, după ce au primit plata, i-au predat pe evrei autorităţilor. Hanecica şi părinţii ei au fost obligaţi să se ascundă pentru a nu fi capturaţi de germani sau de informatorii lor.

  • Ce semne de maturitate dovedeşte Hanecica în acest capitol ?
  • Ce raze de lumină găseşte Hanecica în timp ce se ascunde ?
Paginile 20-23 (Negru)
  1. Discuţie în clasă despre despărţirea forţată a Hanecicăi de casa ei, de prietenii, rudele şi vecinii săi evrei
  2. Discuţie despre Moşalcova, vecina poloneză care a ajutat familia Hanecicăi să găsească un ascunziş şi a obţinut cărţi de identitate false pentru Hanecica şi mama ei. Moşalcova trebuia să păstreze tăcerea faţă de soldaţii germani şi de informatorii polonezi care erau plătiţi să îi denunţe pe evrei şi pe salvatorii acestora. Sora şi cumnata Moşalcovăi erau şi ele dornice să le ascuncdă şi să le protejeze pe Hanecica şi pe mama ei.
  3. Imaginaţi-vă o întâlnire între Moşalcova şi un vecin curios despre locul în care se duce şi ce anume cară în plasa mare de cartofi.
Paginile 24-25 (bleu)

Unul dintre cele mai frumoase exemple de generozitate umană a fost oferit de Drepţii între Popoare, care au permis evreilor să se ascundă în casele lor. În casa familiei Skovronek, fiecare acţionează ca o singură familie. Salvatorii şi cei ascunşi împart valoarea vieţii umane. Pedeapsa pe care o primeau membrii familiilor celor care ascundeau evrei era moartea. Dimpotrivă, informatorii care îi denunţau pe evreii ascunşi, şi pe cei care îi ascundeau, primeau adeseori un sac de zahăr sau făină, vodcă şi ceva bani.

  • Cum s-au schimbat vieţile domnului şi doamnei Skovronek şi ale fiicelor lor Hanka şi Başa când Hanecica şi mama sa au intrat în viaţa lor ?
  • Hanecica îi aude pe copii jucându-se afară. Doamna Skovronek îi dăduse ghivece de flori, iar Hanecica trăia sub fereastră. În ce fel este Hanecica precum plantele din poezia « Plantă cu flori » a poetului naţional evreu Haim Nahman Bialik (1873-1934) ?
    « La fereastră
    se deschide o floare.
    Toată ziua
    Priveşte în grădină.
    Toate prietenele ei
    Sunt acolo în grădină ;
    Ea stă acolo
    Singură »
  • Prin ce este diferită situaţia Hanecicăi, a mamei sale şi a plantelor de cea a plantei din poezia de mai sus ?
Paginile 26-27 (maro deschis)

Revolta din ghetoul din Varşovia din Aprilie 1943 a fost cea mai mare revoltă a evreilor dintr-un ghetou şi prima ridicare populară împotriva regimului nazist în Europa. Alte revolte au avut loc în diferite momente în ghetourile din Bialystok, Vilnius şi Kovno, şi în lagărele de exterminare Sobibor şi Treblinka. După începerea deportării evreilor din ghetoul din Varşovia, tinerii şi unii dintre adulţii rămaşi acolo au înţeles că moartea era aproape. Unii evrei au crezut că ridicându-se împotriva germanilor vor putea opri deportările din ghetou. Evreii rămaşi în ghetou au pregătit ascunzători în buncăre pentru toţi locuitorii ghetoului şi au obţinut, pe căi ilegale, câteva puşti ale naziştilor. După ce şi-au dat seama că nu îi pot captura pe toţi evreii, germanii au hotărât să ardă din temelii întregul ghetou. Pe zi ce trecea, evreii rămaşi în Varşovia erau mai slabi. Nu aveau muniţie şi buncărele lor deveniseră capcane în care erau arşi de vii. Bătălia pentru ghetou a durat aproape o lună. În cele din urmă, cei mai mulţi evrei au fost omorîţi sau prinşi. Puţini dintre ei au scăpat prin canalele ghetoului, cu ajutorul echipelor poloneze de salvare. Hanecica şi mama ei s-au dus la fereastră în timpul bombardamentului ghetoului, deşi ştiau că este extrem de periculos. Au plâns la auzul reverberaţiilor exploziilor

  • De ce Hanecica şi mama ei s-au expus pericolului apropiindu-se de fereastră pentru a privi la ghetoul în flăcări ?
Paginile 28-29 (cafeniu)

Hanka Skovronek le-a salvat vieţile Hanecicăi şi lui Zisel, riscându-şi propria viaţă şi pe cea a familiei sale. Hanka reprezintă noua generaţie a familiei ; a asimilat valorile morale ale familiei sale şi este aşadar un participant deplin la dansul « victoriei asupra forţelor răului ». Familia Skovronek primea cu ospitalitate musafiri, pentru a nu trezi suspiciuni şi pentru a-şi păstra o viaţă pe cât posibil normală. Conectarea Hanecicăi la lumea naturii îi conferă puterea de a persista.

  • Hanecica s-a ascuns în mai multe locuri în timpul dominaţiei naziste. (cocina, domiciliul familiei Skovronek şi acoperişul clădirii din Varşovia). Cum a făcut faţă acestor situaţii ?
  • În care ascunzătoare credeţi că i-a fost cel mai greu ?
Paginile 30-31 (verde)

La sfârşitul războiului, evreii au trebuit să se împace cu pierderile, distrugerile şi înţelegerea faptului că nu pot întoarce timpul. Înţelegerea acestui fapt le-a pătruns conştiinţă, în special când s-au întors la case care nu mai erau ale lor şi ai căror foşti locuitori nu mai erau în viaţă. Totul se schimbase - nu mai erau evrei în Biala Rawska. Locuitorii oraşului nu s-au bucurat de revenirea evreilor. Hanecica, căreia vecinii îi mângâiau odinioară obrajii, întâlneşte o fostă vecină care se preface că nu o mai cunoaşte. Casa în care locuise şi învăţase nu mai aparţine familiei sale ; Marişa nu mai este prietena ei ; mediul este străin şi, mai rău decât toate, tatăl ei e mort. Nu mai există familie şi nu mai sunt evrei. Despărţirea de locul natal este definitivă.

  • La ce credeţi că se aştepta Hanecica revenind în Biala Rawska ?
  • Care speranţe s-au împlinit şi care nu ?
Paginile 32-33 (galben)

După terminarea războiului, mulţi evrei au căutat o cale de a îşi părăsi ţările de baştină şi au fost ajutaţi de organizaţii evreieşti internaţionale. Alţii au încercat să se reintegreze în viaţa locală. Organizaţiile evreieşti din viitorul Israel şi din întreaga lume au încercat să îi încurajeze pe evrei să imigreze în alte ţări. În cele mai multe cazuri, evreii au hotărât să părăsească Polonia. Unii au rămas deşi le era frică să-şi dezvăluie identitatea evreiască.

  1. De ce credeţi că Haneica şi mama sa nu şi-au dezvăluit iniţial identitatea evreiască ?
  2. De ce a fost important pentru Hanecica să locuiască din nou împreună cu evrei ?
  3. O nouă familie evreiască apare. De acum înainte, Hanecica este Hannah, o fată cu un nume evreiesc. Ea îşi alege deliberat un nou nume, desprinzându-se astfel de trecutul polonez. Hannah se identifică cu sionismul, o mişcare ce îşi propunea să reconstruiască patria evreiască.
  • De ce a vrut Hanecica să îşi schimbe numele ? Care este semnfiicaţia unui nou nume ?
Paginile 34-36 (Albastru deschis)

Supravieţuitorii Holocaustului care au imigrat în ţara lui Israel au încercat să îşi construiască o viaţă nouă şi s-au implicat în stabilirea statului Israel. Declaraţia de independenţă a Israelului menţionează Holocaustul ca pe unul dintre catalizatorii pentru stabilirea Statului şi ca pe un element important în renaşterea poporului evreu.

Drepţi între popoare

Yad Vaşem, Autoritatea Amintirii Martirilor şi a Eroilor, a fost întemeiat în Ierusalim în 1953. Parlamentul israelian, Knesetul, a promulgat legea Drepţilor între Popoare pentru a păstra amintirea celor care şi-au riscat vieţile pentru a salva evrei. Printre aceştia sunt incluşi toţi neevreii care au salvat sau au ascuns evrei, întrucât oricine a ascuns sau a oferit ajutor unui evreu în timpul Holocaustului risca persecuţia. Mii de evrei salvaţi de către cei Drepţi între Popoare ne învaţă că în multe locuri şi în multe împrejurări, au existat căi de a salva oameni, dacă a existat disponibilitatea de a-şi asuma riscuri. Celor Drepţi între Popoare li se oferă un certificat de onoare şi o medalie, iar numele lor este cinstit, fiind înscris pe o placă în Grădina celor Drepţi între Popoare de la Yad Vaşem în Ierusalim.

Familia Hannei nu a uitat generozitatea familiei Skovronek. Statul Israel, ca naţiune, este recunoscător celor care au salvat evrei în timpul Holocaustului. Aceasta este o expresie modestă a recunoştinţei pentru un act nobil, uman, egalat de puţine altele în istoria umanităţii.

  1. De ce membrii familiei Skovronek merită să fie recunoscuţi ca Drepţi între popoare ?
  2. Temă: Desenaţi un medalion pe care l-aţi oferi familiei Skovronek, şi compuneţi un certificat de onoare pentru ei.