Friends  |  Press Room  |  Contact Us

The International School for Holocaust Studies

"Ei vor fi mereu in memoria mea ..."


Acesta este un program pedagogic bazat pe o cronică vizuală a Holocaustului prin evenimente istorice, imagini şi texte. Expoziţia de afişe ilustrate se concentrează pe subiecte precum : evoluţia nazismului, organizarea ghetourilor, deportarea evreilor în lagărele de exterminare, revolta din Ghetoul din Varşovia şi eliberarea.

Aceste materiale pot fi folosite nu numai pentru o singură lecţie, ci şi pentru activităţi pedagogice ulterioare şi pentru aprofundarea discuţiilor legate de aspectele morale asa cum sunt ele sugerate în fiecare dintre temele grupurilor de lucru.


Vârsta elevilor: 14-17
Durata: 1–2 hours deschis şi altor activităţi pedagogice ulterioare

Cuprins
Introducere

Materialul educaţional pentru predarea Holocaustului este format dintr-o colecţie de 39 de fotografii dispuse în 20 de postere alb-negru. Fotografiile, preluate din arhiva muzeului Yad Vashem, prezintă Holocaustul prin prisma unei serii de evenimente istorice, personaje, locuri, întâmplări şi concepte specifice acelei perioade, cum sunt: apariţia şi răspândirea nazismului, organizarea ghetourilor, Einsatzengruppen, deportarea, lagărele de exterminare, ghetoul din Varşovia, revolta, partizanii, eliberarea, emigrarea ilegală şi Drepţii între Popoare.

Fundament

Una dintre cele mai frecvente întrebări despre Holocaust este: Cum a fost uman posibil?
Pentru a răspunde la această întrebare câteva lucruri trebuie avute în vedere.

  1. Înţelegerea faptului că Holocaustul a fost rezultatul unui proces social şi politic, în care naziştii împreuna cu colaboratorii locali au făcut ca încetul cu încetul populaţia să se obişnuiască cu dezumanizarea şi izolarea evreilor până la exterminarea lor.
  2. Înţelegea faptului că în ciuda influenţei personale a lui Hitler, a personalităţii sale şi a impactul crucial al politicii naziste împotriva evreilor, el nu a fost o persoană “bolnavă” sau “nebună”, şi este singurul responsabil de Holocaust, care s-a bazat pe o ideologie criminală care a fost implementată printr-o politică sistematică, susţinută de milioane de colaboratori şi de tăcerea martorilor pe întreg cuprinsul Europei.
  3. Înţelegerea faptului că criminalii au fost responsabili în totalitate de faptele lor şi consecinţele acestora şi că este o condiţie necesară să discutăm una dintre cele mai importante lecţii educaţionale care poate fi predată prin intermediul Holocaustului – importanţa propriei responsabilităţi.
  4. Perspectiva victimei de asemenea trebuie auzită şi simţită pentru a avea o imagine mai bună despre importanţa actelor criminalilor, şi pentru o înţelegere mai aprofundată a luptei constante a evreilor victime pentru viaţă, în ciuda neputinţei.
  5. O mai profundă înţelegere a luptei constante a victimelor evrei pentru viaţă în ghetouri şi în lagăre, în ciuda neputinţei lor. Este important să urmărim şi impactul politicii naziste asupra familiei evreieşti şi bineînţeles asupra comunităţilor evreieşti.
  6. Este nevoie să înţelegem Dilemele Morale şi Alegerile Imposibile pe care evreii le-au ales pentru a supravieţui crudei realităţi (trimiterea departe a copiilor pentru a le salva vieţile)
  7. Întelegerea evreului victimă ca un întreg, cunoscându-i viaţa atât înainte de Holocaust, lupta lui în timpul Holocaustului şi dificultăţile de a se "întoarce la o viaţă normala" după eliberare.
  8. Perspectiva salvatorului trebuie să fie şi ea auzită, pentru a înţelege preţul pe care erau gata să-l plătească pentru decizia lor şi pentru a arăta însemnătatea diferenţei deciziilor personale în regimul totalitar nazist.
  9. Tensiunea dintre bogatele elementele uman universale cu care povestea Holocaustului este incărcată şi acele aspecte care sunt particulare acestei situaţii istorice. Porunca morală ne îndeamnă de a căuta universalul. Această discuţie trebuie să fie aprofundată prin înţelegerea realităţii istorice.
  10. De asemenea, se sugerează folosirea acestui material ca bază factuală şi ideologică pentru seminarii şi workshop-uri pe teme legate de Holocaust. Fiecare ilustraţie – care prezintă vizual un anumit subiect – poate fi folosită, cu un minimum de text, ca un catalizator ideologic, oferind stimulare imediată prin susţinerea unor reacţii.
  11. Ilustraţiile nu pun în discuţie întrebări la care se poate răspunde simplu, şi nici nu dau răspunsuri rapide şi uşoare. Procesul de a pune întrebări şi de a căuta răspunsuri are în sine o semnificaţie importantă. Tentativa de a defini, interpreta şi înţelege ceea ce este imposibil de înţeles, va îndepărta Holocaustul din sfera neinteligibilului şi îl va plasa undeva în orizontul şi realitatea experienţei umane.
Istoric

Despre Holocaust
Holocaustul înseamnă omorârea de către Germania nazistă a şase milioane de evrei. Dacă persecuţia nazistă a evreilor a început in 1933, omorârea lor în masă a avut loc în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Germanii şi colaboratorii lor au avut nevoie de patru ani şi jumătate pentru a omorî şase milioane de evrei. Au fost cei mai eficienţi în acest sens în perioada Aprilie Noiembrie 1942 – 250 de zile pentru a omorî două milioane şi jumătate de evrei. Nu au dat dovadă de nicio reţinere, au încetinit pasul doar atunci când nu au mai fost evrei pentru ucidere şi s-au oprit doar atunci când au fost înfrânţi de Aliaţi.

Nu a fost nicio scăpare. Criminalii nu erau bucuroşi doar cu distrugerea comunităţilor, ei au vizat fiecare evreu care se ascundea şi au vânat fiecare fugar. Păcatul de a fi evreu era atât de mare, încât fiecare dintre ei trebuia să moară – bărbatul, femeia, copilul; responsabilul, desinteresatul, renegatul, cel sănătos şi cel creativ, cel bolnav şi cel leneş – toţi trebuiau să sufere şi să moară, fără nicio păsuire, fără speranţă, fără vreo posibilă salvare, fără nicio şansă de alinare.

Majoritatea evreilor din Europa au murit până în 1945. O civilizaţie care se dezvoltase în 2.000 nu mai exista. Supravieţuitorii – unul dintr-un oraş, doi dintr-un adăpost – zăpăciţi, sleiţi, îndoliaţi peste măsură, şi-au adunat ultimele puteri şi rămăşite de umanitate şi au reconstruit. Ei nu au cerut niciodată justiţie pentru cei care i-au distrus – căci ce justiţie mai poate fi obţinută după o astfel de crimă. Mai degrabă, ei au dorit să reconstruiască: familii noi mereu în umbra celor care nu mai erau, noi poveşti de viată mereu înfăşuare în rană, noi comunităţi mereu obsedate de cei care au pierit.

Sursele

Atenta selecţionare a fotografiilor a avut drept scop, pe de o parte, descrierea evenimentelor istorice menţionate anterior în diferitele lor etape şi, pe de altă parte, implicarea privitorului din punct de vedere cognitiv, încurajându-l în acest fel să cunoască dileme etice şi provocări ideologice.
Posterele – care pot fi prezentate şi într-o expoziţie de sine stătătoare – sunt destinate utilizării în zilele de comemorare a Holocaustului şi oferă mai multe opţiuni pedagogice. De exemplu, fiecare fotografie poate servi pentru o lecţie separată, ca mijloc de focalizare pe o anumită perioadă a Holocaustului. Fiecare ilustraţie, ca prezentare vizuală ce caracterizează o anumită manifestare din perioada Holocaustului (în diferitele sale etape), întăreşte cuvintele istoricului Lucjan Dobrosvycki:
“Imaginile au o relaţie specială cu timpul, pentru că ele descriu doar prezentul; însă în măsura în care trecutul continuă să fie o parte a prezentului, fotografia poate surprinde la fel de bine şi acest trecut”.

Obiective
  1. Elevul va discuta responsabilitatea individului într-o societate totalitară şi rolul jucat de ideologia nazistă.
  2. Elevul va discuta despre impactul ideologiei naziste şi a politicii naziste asupra vieţii victimei, în special a celor evrei.
  3. Elevul va discuta relevanţa acestor aspecte astăzi. Evenimentele centrale acestei lecţii au avut loc intr-o perioadă de timp şi loc specifice. Deportarea internaţională sistematică a victimelor către locurile de ucidere nu s-a mai repetat niciodată. Totuşi, aceste evenimente istorice specifice au comportă aspecte universale care derivă din faptul că au fost făcute de fiinţe umane altor fiinţe umane.

Descrieri specifice insoţesc fiecare dintre aceste fotografii.

Planul lecţiei
  1. Expoziţia de fotografii
    Profesorul va prezenta toate fotografiile în clasă ca o expoziţie.
  2. Întrebări şi discuţii:
    • Ce vezi în aceste fotografii? Când şi unde s-a întâmplat acest lucru? Fiecare elev poate alege o fotografie, de preferinţă o fotografie care l-a impresionat.
    • Ce cunoşti despre Holocaust?
    • Profesorul va explica semnificaţia cuvântului şi istoria generală a Holocaustului.
  3. Activităţi de grup: clasa va fi împărţită în şase grupuri mici funcţie de temele de mai jos:
    A. Evreii din Germani în timpul regmimului nazist 1933 -1938
    B. Eforturile de supravieţuire în Ghetou
    C. 1942-1944 deportările spre lagăre
    D. Revolta
    E. Drepţii între Popoare (Rightheous among the Nations)
    F. Eliberarea

    Fiecare grup va analiza fotografiile şi textele ataşate şi va răspunde la întrebările ataşate textelor.
  4. Prezentarea muncii în grup:
    Fiecare grupă va prezenta colegilor răspunsurile lor bazate pentru fotografiile şi textele pe care le-au analizat.
  5. Discuţia de panel:
    1. Ce ştiai despre Holocaust înaintea acestei lecţii?
    2. Cum trăiau evreii înainte de Holocaust?
    3. Ce am învăţat despre ideologia şi politica nazistă faţă de evrei între 1933-1945?
    4. Care este lucrul cel mai impresionant pe care l-ai descoperit în timpul lecţiei de astăzi?
    5. Ce ai învăţat despre evreii victime în timpul Holocaustului?
    6. Ce cunoşti despre soarta evreii români în timpul acelei perioade de timp.
    7. Care este importanţa acestui eveniment istoric şi de ce trebuie să învăţăm despre Holocaust?
    8. Care sunt întrebările care îţi vin în minte după ce ai învăţat despre Holocaust?

Viaţa evreiască înainte de Holocaust: Jewish Witness to a European Century - An Interactive Database of Jewish Memory

POSTERELE-EXPLICAŢII ŞI CONTEXTUL ISTORIC
A. Evreii din Germania în timpul regimului nazist 1933-1938

Posterul 1: Holocaustul a fost rezultatul unei anumite concepţii ideologice asupra vieţii. Copilul german simboliza viitorul strălucit al rasei “ariene” stăpânitoare, unită sub conducerea “Fuhrer-ului”. În conformitate cu această teorie, arienii ar fi reuşit să conducă lumea numai după ce vor fi scăpat de cel mai mare duşman – “evreul”.
“Evreul” era considerat la polul opus al “arianului”: “degenerarea” era opusă “regenerării”, “distrugerea” era opusă “construcţiei”, iar “întunericul” era opus “luminii”, valorile pozitive fiind reprezentate de arieni, iar cele negative de evrei. Această concepţie despre viaţă se regăseşte în imaginea care prezintă uciderea unui copil evreu, unul din milioanele de copii evrei din generaţia sa ucişi de către nazişti şi aliaţii lor.

Evreii din Germania în timpul regimului nazist 1933-1938

Evreii din Germania în timpul regimului nazist 1933-1938

Posterul 2: Naziştii au ajuns la putere în 1933, după o perioadă de crize continue: înfrangerea Germaniei în primul război mondial, în 1918, căderea bursei de valori, inflaţia şi criza financiară din 1929. Toate acestea au contribuit la dezvoltarea unor sentimente de frustrare şi de lipsă de speranţă pe care germanii nu le mai trăiseră până atunci. Sub conducerea lui Adolf Hitler, naziştii au chemat naţiunea germană “să se ridice” şi să se unească sub sloganul “un popor, o naţiune, un conducător”. Cu parade colorate şi sărbatori naţionale, ei au răspandit entuziasmul, lăsând impresia de putere şi forţă. Cum situaţia financiară începea să se îmbunătăţească, provocarea adresată de Hitler puterilor occidentale a produs reacţii de liniştire şi de înălţare a ego-ului naţional german. Aceasta a condus la creşterea popularităţii noului regim şi implicit la convingerea că Germania şi-a crescut propria importanţă.
Preţul plătit pentru această schimbare de atitudine a fost eliminarea democraţiei. Nici n-au ajuns bine naziştii la putere că au şi început să încalce drepturile persoanei şi să instige la teroare împotriva oponenţilor. Regimul terorii a atins culmea odată cu organizarea lagărelor de concentrare, cum au fost cele de la Dachau, Oranienburg şi Buchenwald, în care mii de cetăţeni au fost trimişi pentru “reeducare”.

    Fişa de lucru pentru posterul 1,2
  • Ce poţi înţelege despre scopul ideologiei naziste?
  • Care a fost comportamentului partidului nazist faţă de generaţia germană tânără?
  • Cum poate această fotografie să ofere motive şi explicaţii pentru suportul masiv şi solidaritatea totală pe care naziştii le-au câştigat după ce au venit la putere?
  • Care a fost scopul primelor lagăre de concentrare în Germania nazistă ?


Martin Niemöller, german Protestant pastor
“Mai întâi i-au luat pe comunişti, dar pentru că nu eram comunist, nu am protestat. Apoi i-au luat pe evrei, dar fiindcă nu eram evreu, nu am protestat. După aceea i-au luat pe catolici, dar pentru că nu sunt catolic, nu am protestat. Şi când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să protesteze.”

Întrebare

  • Ce se poate învăţa din cuvintele lui Niemuller?
    Priviţi cele două fotografii şi spuneţi-vă părerea: Ce roluri au jucat sprijinul imens de care s-a bucurat Partidul Naţional Socialist?

Posterul 3: Evreii erau consideraţi duşmani “speciali”. Antisemitismul, unul din principiile de bază ale ideologiei naziste, definea evreul ca fiind “o creatură dintr-o rasă inferioară” şi un “parazit distrugător, cu o mare influenţă internaţională, care incită întreaga lume împotriva germanilor”. După părerea naziştilor, evreii reprezentau un pericol real şi prin urmare trebuiau să fie eliminaţi. Boicotul financiar împotriva evreilor a fost prima acţiune antisemită organizată în Germania nazistă.


1933
9–10 martie 1933
Începutul unui val de violenţe împotriva evreilor germani organizat de S.A. şi Stahlhelm

1 aprilie 1933
Boicot împotriva evreilor germani

7 aprilie 1933
Lege care interzicea evreilor să lucreze în instiţutii guvernamentale

21 aprilie 1933
Lege de interzicere a tăierilor rituale

17 octombrie 1933
Lege care interzicea evreilor să lucreze ca ziarişti

31 mai 1935
Legile de la Nürenberg – promulgarea legilor rasiale de bază

iunie 1935
Evreilor germani li se interzice să servească în armată

25 septembrie 1935
Val de violenţe anti-evreieşti în Polonia

3 martie 1936
Medicilor evrei li se interzice să practice în instituţii publice de sănătate din Germania

9 martie 1936
Violenţe anti-evreieşti în Przytyk, Polonia

Din: “The Catastrophe of Europen Jewry”, Yisrael Gutman şi Livia Rothkirchen (editori), Ierusalim, Yad Vashem, 1976, pp.705-706; 709-710.


Evreii din Germania în timpul regimului nazist 1933-1938

Posterul 4: Concepţia ideologică prezentată mai sus – o combinaţie de antisemitism modern şi rasism extrem – a fost introdusă în mod sistematic de nazişti în sistemul educaţional şi a început să fie predată în mod oficial în şcoli din 1933.
Acest poster arată cum erau predate principiile rasiale anti-evreieşti. Se caricaturiza portretul unui evreu, voit disproporţionat, aşa încât urâţenia şi trăsăturile fizice inestetice să fie exagerate. Evreul era prezentat ca un om chel, mulţumit de sine, cu un nas lung şi coroiat, care exprima înşelătoria şi răutatea. Prin contrast, “arianul” este reprezentat prin linii estetice, curate.
Această diferenţă de ordin exterior exprima, în opinia naziştilor, întreaga problemă – “problema evreiască” – şi sublinia necesitatea găsirii unei soluţii finale. Evreii trebuiau eliminaţi cu orice preţ! Acesta era mesajul.
Măsurile legale luate împotriva evreilor au reprezentat prima etapă în încercarea de a rezolva “problema evreiască”. Scopul lor era separarea celor două populaţii – cea “ariană” şi cea evreiască – şi împingerea evreilor în afara societăţii germane. Legile de la Nurenberg (1935) sunt cel mai evident exemplu al acestui proces. Prin aceste legi, evreul a devenit un cetăţean inferior, lipsit de cele mai elementare drepturi.

    Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului 4

    Vei merge la un liceu neevreiesc” mi-a spus tatăl meu, “îl cunosc pe profesor şi o să-ţi fie bine”.
    Aceasta s-a întâmplat după ce am învăţat patru ani într-o şcoală evreiască. Şi mai era ceva – tatăl meu nu voia să mă trimită la un liceu evreiesc ortodox.
    Dar lucrurile nu s-au întâmplat exact aşa cum crezuse tatăl meu. Eram doi evrei în clasă, printre 50 de neevrei. Aceasta se întâmpla în 1933, după reforma nazistă a învăţământului: accentul era pus pe “cetăţenie” şi pe gimnastică. Fără pregătire fizică erai terminat, considerat degenerat, şi nu numai din punct de vedere fizic. Pur şi simplu nu promovai clasa următoare. Noi, cei doi evrei, trebuia cu atât mai mult să încercăm să ne pregătim – numai că la intrarea în piscină era următorul anunţ: “Intrarea interzisă câinilor şi evreilor”…
    Profesorul de biologie desena pe tablă arborele genealogic al familiei – şi elevii făceau acelaşi lucru. Uneori se întâmplau şi greşeli – arborele genealogic al unei familii sau alteia nu era chiar atât de “arian”: ici şi colo mai apărea un nume slav sau de altă origine…
    Profesorul nu m-a întrebat niciodată de originea mea. Chiar şi aşa mă temeam foarte tare. L-am întrebat pe tata ce s-ar întâmpla dacă profesorul m-ar chema la tablă pentru a-mi desena arborele familiei. Tata – nu ştiu dacă pentru a mă linişti, sau pentru că voia să creadă asta – mi-a răspuns: “Nu vei fi întrebat, pentru că deja acum 200 de ani strămoşii tăi erau meşteşugari, industriaşi şi fierari” – şi într-adevăr, tatăl meu avea un “document” al unui străbunic care făcuse potcoave pentru caii diverşilor prinţi din Germania.
    Mai avea şi o altă credinţă, care nu i-a ajutat mai târziu, credinţa dată de faptul că luptaseră pentru Germania, umăr la umăr cu neevreii, şi primiseră distincţii militare. Într-un cuvânt, fuseseră cetăţeni germani loiali ţării, fapt ce i-ar salva în vremuri tulburi…”

1938-Kristallnacht - Pogrom

Evreii din Germania în timpul regimului nazist 1933-1938

Posterul 5: Cu trecerea timpului, politicile anti-evreieşti din Germania s-au acutizat, devenind din ce în ce mai favorabile eliminării totale a evreilor din ţară (Judenrein). În intenţia lor de a scăpa Germania de întreaga populaţie evreiască, naziştii au folosit violenţa pentru a o expulza. Evreii germani s-au confruntat cu dilema între a rămâne în Germania ca minoritate persecutată sau a emigra în alte ţări şi a duce o viaţă de refugiaţi nedoriţi.
Datorită atitudinii refractare a statelor lumii faţă de absorbirea refugiaţilor evrei şi restricţiilor mandatului britanic privind intrarea acestora în Israel, emigrarea a fost destul de dificilă; evreii germani şi austrieci care au făcut această alegere au avut de înfruntat o lume care le închidea toate uşile.
Cât priveşte evreii din estul şi centrul Europei, lumea se împărţea “în locuri unde nu puteau trăi şi locuri în care nu puteau intra”, după cum spunea Dr. Haim Weizman.
În anul 1938, chinul fizic şi emoţional resimţit de refugiaţii evrei a devenit şi mai sever, după eşecul conferinţei de la Evian, ţinută în Franţa în luna iulie cu scopul de a găsi o soluţie pentru situaţia lor.
Începând cu luna octombrie 1938, paşapoartele evreilor au fost ştampilate cu litera J (de la Jew=evreu), făcându-se astfel mult mai uşoară localizarea şi arestarea lor. Evreilor li s-a cerut, de asemenea, să-şi adauge numele de Sara şi Israel, în cazul în care numele lor nu sunau evreieşte. În ziua de 22 octombrie, 17.000 de evrei cu cetăţenie poloneză au fost expulzaţi în vagoane sigilate din Germania spre zona neutră dintre Polonia şi Germania, aproape de graniţa poloneză a oraşului Zbazyn.

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului 5

“Aveam 9 ani şi jumătate. Mama mi-a dat o valiză pe care să o iau cu mine; altele mi-au fost trimise. Ea nu a venit cu mine la gară – nici până în ziua de azi nu ştiu de ce. M-au însoţit doar câţiva prieteni de familie, nu foarte apropiaţi, care rămăseseră în Viena.
Mama era şi ea la Viena şi spera să găsească o cale pentru imigrarea ilegală. Mătuşa, care era în Israel din 1929, a obţinut un certificat doar pentru mine. Tata, care reuşise să iasă din lagărul de concentrare cu o viză de Trinidad-Tobago, ratase această şansă atunci când paşaportul i-a fost luat de Gestapo şi a trebuit să iasă din Viena cu un paşaport fals. A ajuns în Iugoslavia şi se presupunea că trebuia să mă aştepte la Trieste pentru a mă îmbarca pe vasul cu care urma să călătoresc.
Îmi amintesc cum eram în tren, un băieţel de 9 ani şi jumătate. Unul dintre călători m-a ajutat să urc valiza în suportul pentru bagaje. Am stat singur, înghiţindu-mi lacrimile şi spunând în sinea mea că nu sunt decât un călător spre Pământul Făgăduinţei. Îmi amintesc singurătatea şi teama care m-au cuprins, precum şi felul în care m-am agăţat de această idee, ca un om care se îneacă şi încearcă să se salveze.”
Din: Shaked, Gershon: “There is No Other Place”, Tel Aviv, Kibbutz Hameuchad Publ., 1988, p.199.

Întrebări


Kristallnacht

Kristallnacht

Kristallnacht

Posterul 6: Deportarea evreilor polonezi dincolo de graniţa germană a dus la consecinţe neaşteptate şi dezastruoase. Printre deportaţi se afla şi o familie numită Grynspan, al cărui băiat, Herschel (în vârstă de 17 ani) se afla în acel moment la Paris. Aflând veştile despre deportarea familiei şi despre chinurile îndurate de părinţi, Herschel a hotărât să se răzbune pe reprezentanţii guvernului german la Paris pentru răul făcut alor săi. Pe 7 noiembrie 1938, Grynspan a intrat în clădirea Ambasadei Germaniei şi l-a împuşcat pe diplomatul de rangul doi Von Roth, omorându-l. Asasinarea acestuia a fost folosită ca pretext pentru instigarea la atrocităţi împotriva evreilor din Germania şi Austria. Pogromul care a urmat, descris oficial ca o revoltă spontană, a fost numit “Noaptea de cristal” (Kristal Nacht), după miile de cioburi provenite din vitrinele magazinelor evreieşti sparte atunci; 1.400 de sinagogi au fost complet distruse sau arse, 7.000 de magazine şi înterprinderi au fost nimicite, 30.000 de bărbaţi evrei au fost arestaţi şi trimişi în lagăre de concentrare la Dachau, Buchewald şi Zackshausen, zeci de evrei au fost ucişi.
Însă pentru nazişti problema a rămas, în continuare, fără rezolvare. Unde puteau pleca evreii din Germania şi Austria, când nici o ţară nu dorea să-i primească?

B. 1939-1942 Efortul pentru supraviţuire din Ghetou.

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului

Ghetouri

Ghetouri

Ghetouri

Procesul de organizare a ghetourilor a avut drept scop izolarea evreilor de restul populaţiei. La început, evreii au fost separaţi de ceilalţi prin obligaţia de a purta semn special pe haină. Apoi au fost îngrădiţi, de regulă într-un mic perimetru din cartierul evreiesc, într-o aglomeraţie cumplită, în interiorul zidurilor şi gardurilor de sârmă ghimpată.


Posterele 9, 10: Esenţa vieţii în ghetou era supravieţuirea în lupta pentru existenţă. Foametea, epidemiile, munca forţată, teroarea şi umilirea au constituit destinul zilnic al evreilor. Ei au făcut tot ce au putut pentru a suporta şi supravieţui. Au folosit căi variate şi uneori contradictorii pentru a rezista: căutarea unor surse de întreţinere cerea adaptare şi inventivitate, tărie spirituală venită din tradiţia culturală cu care evreii est europeni au fost înzestraţi, precum şi grija – pentru că timpurile erau atât de egoiste – pentru persoana proprie şi familie, ignorând pe oricine altcineva.
Au existat, însă, şi adăposturi pentru refugiaţi, cantine publice şi ajutor reciproc, prin care s-a încercat construirea unor punţi sociale.
Un factor central în toate ghetourile a fost conducerea evreiască, “Jundenratul”, care, deşi numit de stăpânitorii nazişti, a considerat că este de datoria sa să uşureze soarta evreilor. Pentru aceasta membrii Junderatului s-au pus deseori în situaţii imposibile – între ciocan şi nicovală

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului


“22 noiembrie, 1940
Ghetoul este izolat de o săptămână Zidurile din cărămidă roşie aflate la capătul străzilor ce mărginesc ghetoul au crescut în înălţime. Adăpostul nostru vrednic de milă zumzăie ca un stup. În case şi curţi, acolo unde nu ajung urechile Gestapoului, oamenii îngrijoraţi vorbesc despre adevăratul scop al izolării cartierului evreiesc. Şi cum ne vom aproviziona? Şi cine va păstra ordinea? Poate, totuşi, este mai bine, poate ne vor lasa în pace?”
Din: Berg, Mary, Warsaw Ghetto – A Diary, New York, L. B. Fischer Pub. 1945, p.34

Meritul pentru această realizare eroică este al domnilor Dr. I. Schiper, M. Kirszenbaum, Bloch şi Kaminar.
Veneam trişti şi plecam la fel de trişti, dar aveam câteva momente foarte plăcute – Domnul să-i aibă în pază pe aceşti oameni!”
“The Warsaw Diary of Chaim A. Kaplan”, p.256

“Am învăţat să apreciez lucrurile obişnuite. Lucruri pe care, când eram liberi, nu le luam în seamă, cum sunt să călătoreşti cu autobuzul sau cu trenul, să te plimbi de-a lungul unei ape, să cumperi îngheţată. Ceva atât de obişnuit dar care acum nu mai era posibil pentru noi.”
Charlotte, 14 ani

“Mă simţeam ca şi cum aş fi fost într-o cutie. Nu era aer. Oriunde te duceai dădeai de ceva care te împiedica să înaintezi...
Mă simţeam ca şi cum aş fi fost jefuită, îmi fuseseră furate libertatea, casa şi străzile familiare din Vilna, pe care le iubeam atât de mult. Mi-au fost tăiate toate legăturile cu tot ce îmi era drag şi preţios”.
Yitskhak, 15 ani
Din Tatelbaum, p.66.

Întrebări:

  • Care a fost viaţa copiilor evrei în ghetou şi cum au încercat să supravieţuiască?
  • Cum explicaţi speranţă lui May Berg ? “Poate, totuşi, este mai bine, poate ne vor lasa în pace?”

C. 1941-1944 Totală exterminare

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului


 Totală exterminare

Totală exterminare

Posterul 11: La 22 iunie 1941, germanii au invadat Uniunea Sovietică, aproximativ 4 milioane de evrei ajungând astfel sub dominaţie nazistă. De această dată, germanii hotărâseră dinainte de invazie să-i elimine pe evrei din aceste teritorii, prin ucidere în masă. Forţele armate germane au fost însoţite de unităţi speciale SS, numite “Einsatzengruppen”, care-i ajutau pe antisemiţii locali să ucidă zeci şi zeci de mii de evrei din Lituania, Letonia, Estonia, Belarus, Ucraina şi Crimeea.
În această etapă a războiului, crimele erau înfăptuite doar în noile teritorii ocupate din Uniunea Sovietică. În pofida interdicţiilor, s-au scurs foarte multe informaţii despre aceste crime, informaţii care au ajuns chiar şi în ghetourile închise. Acestui poster îi este ataşat un citat dintr-un ziar care apărea pe ascuns în Varşovia (în octombrie 1941) şi care conţinea amănunte despre atrocităţile comise în Est. Cum au ajuns aceste informaţii în ghetou? Erau ele menite să-i facă pe evreii din ghetou să înţeleagă că soarta lor era diferită de cea a evreilor din Uniunea Sovietică? Sau mesajul era că aceeaşi soarta îi aştepta şi pe ei?

Posterele 12, 13: Pe parcursul anului 1941 naziştii au hotărât să rezolve, odată pentru totdeauna, problema evreilor din Europa, prin mijloace de sistematică şi totală exterminare.

Deportări

Deportări

La data de 20 ianuarie 1942, comandantul SS Rheinhard Heidrich a organizat la Wannsee, o suburbie a Berlinului, o conferinţă în cadrul căreia au fost discutate şi coordonate planurile necesare pentru îndeplinirea “Soluţiei finale” a problemei evreieşti. Programul vorbea de uciderea a 11 milioane de evrei din întreaga Europă şi din împrejurimi. (A se vedea harta statistică).
Harta statistică este o parte a protocolului acestei conferinţe şi arată numărul evreilor din ţările anexate de Reich (fig.A) şi numărul evreilor din ţările care urmau să fie cucerite (fig. B).
După ce conferinţa de la Wannsee a pus bazele deportării evreilor în Est (în locuri de exterminare din Polonia care erau atunci în construcţie), naziştii au continuat pregătirile pentru realizarea bazelor organizatorice şi industriale necesare pentru a pune în mişcare aparatul de exterminare:
a) Expulzarea şi exilarea: Evreii care urmau să fie deportaţi erau adunaţi în locuri speciale şi transportaţi de acolo ca nişte obiecte, închişi în vagoane de vite. Prima jumătate a posterului 12 arată deportarea evreilor polonezi, iar a doua jumătate pe cea a evreilor olandezi.
b) Transportul: Evreii erau duşi cu trenul din toate colţurile Europei spre şase destinaţii care fuseseră organizate ca lagăre de exterminare.
c) Selecţia: După ce ajungeau în lagărele de exterminare, evreii treceau printr-un proces de selecţie, iar soarta le era astfel pecetluită. Bolnavii, bătrânii şi copiii erau trimişi direct în camerele de gazare, în timp ce tinerii şi cei puternici erau folosiţi la muncă forţată în lagăre de concentrare.
d) Exterminarea: Lagărele de exterminare au început să funcţioneze în iarna lui 1942 la Chelmno, Beltz, Sobibor, Treblinka, Maidanek şi Auschwitz-Birkenau. Cei aduşi în lagăre erau ucişi imediat după sosire, iar cadavrele erau arse în crematorii.

Lagărele de concentrare

Posterul 14: Munca în lagărele de concentrare era de fapt o altă modalitate de exterminare. Trebuie spus că, la început, lagărele de concentrare au fost construite şi puse în funcţiune nu pentru evrei, ci pentru “elementele indezirabile” din rândul populaţiei aflate pe teritoriile cucerite de Reich (oponenţi politici şi religioţi, prizonieri – criminali şi cei consideraţi de nazişti ca fiind anti-socialişti).
Lagărele, după K. Chetnik , erau “o altă planetă”, o lume specială care nu semăna cu nimic altceva, izolată de civilizaţie, fără nici cea mai mică urmă de civilizaţie, fără nici cea mai vagă urmă de consideraţie pentru valorile umane, fără sentimentul timpului. Viitorul era înnegurat – abstract şi lipsit de înţeles. Orice experienţă, educaţie formală, sau pregătire profesională, a unei persoane dinainte de a ajunge în lagăr devenea irelevantă în această nouă realitate, străină şi grea, în care oamenii erau obligaţi să trăiască după sosirea în lagăr.
Lagărul a pus în practică norme neobişnuite, opuse celor valabile în afara sa. Aici omul îşi pierdea identitatea, devenea un număr şi, în haina sa vărgată şi cu capul ras, îşi pierdea unicitatea şi existenţa sa ca individ, devenind una din milioanele de creaturi mizerabile care semănau între ele atât de mult.
În lagăr predomina o logică ciudată şi diferită, iar necesitatea de a o recunoaşte era o condiţie imperativă pentru supravieţuire.
Ierarhia era următoarea: privilegiaţii (stăpânitorii nazişti), semi-privilegiaţii (cei care îi serveau pe nazişti, veniţi din Letonia şi Ucraina, prizonierii speciali – germani, criminali şi prizonieri politici) şi cei care nu contau absolut deloc.

Întrebări:

  • Care a fost impactul deportării asupra vieţii evreilor ?
  • Ce putem învăţa despre sistemul nazist de implementare şi executare a deportării evreilor din întreaga Europă ?
  • Ce trebuie să învăţăm despre comportamentul uman din lagărele naziste ?

D. Revolta evreilori şi lupta din timpul Holocaustului

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului


 Revolta evreilori şi lupta din timpul Holocaustului

Revolta evreilori şi lupta din timpul Holocaustului

Revolta evreilori şi lupta din timpul Holocaustului

Posterul 15: În timp ce acţiunea de exterminare era în desfăşurare, o mică parte a populaţiei evreieşti destinată muncii forţate a rămas în ghetou. Mulţi dintre ei erau oameni tineri, care aparţineau anumitor mişcări. Din aceste grupuri s-a născut o organizaţie evreiască subterană care a purtat steagul revoltei din ghetoul Varşoviei. Această organizaţie îşi trăgea forţa spirituală din cultura mişcărilor evreieşti de tineret şi din curentele politice variate care existau în comunităţile evreieşti din Europa înainte de război. Moştenirea socială şi ideologică, opusă tendinţei generale, inocenţa tinereţii şi entuziasmul idealist, acestea au fost uneltele care i-au pregătit pe membrii acestei mişcări pentru testul suprem pe care aveau să-l dea. Când a sosit timpul, un sentiment al destinului comun a adus solidaritate în rândurile acestor tineri, întărindu-i, făcându-i să ia hotărâri grele şi ieşite din comun pentru acele timpuri.
Israel Gutman, istoric şi luptător, descrie următoarele caracteristici ale luptei din ghetou:
1. A fost luată hotărârea de a începe lupta în ghetou, iar acest fapt trebuia privit ca fiind de o mare importanţă. Această luptă era considerată a fi:

  • Atitudinea adecvată, cel puţin în ochii tinerilor, în faţa provocărilor şi dificultăţilor pe care le-au suferit;
  • Un act de răzbunare, o eliberare din puternica nevoie de răzbunare pentru ce li s-a întâmplat familiilor lor şi întregului popor evreu, fără a se gândi la consecinţele acestei revolte.

2. În ciuda faptului că revolta a fost pregătită în mai multe locuri, o perioadă îndelungată, s-a hotărât ca lupta să înceapă în acelaşi timp, şi anume atunci când germanii urmau să efectueze ultima deportare, după care existenţa în ghetou nu ar mai fi fost posibilă.
(Yalkut Moreshet, Booklet 25, April 1983, p.50-51).

Posterul 17: În a doua jumătate a anului 1942, germanii au fost înfrânţi în Africa de Nord, dar punctul de cotitură decisiv a început odată cu bătălia pentru Stalingrad, în care armata a şasea germană a fost învinsă. Începând cu această dată, armata s-a retras progresiv spre vest, spre Germania, inaugurând astfel procesul de eliberare.

Întrebăre:

  • Care este semnificaţia luptei şi revoltei evreilor împotriva naziştilor, având în vedere condiţiile teribile în care se aflau?

E. Drepţi între Popoare

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului


Întrebăre:

  • Citiţi povestea a trei salvatori care au salvat evrei în timpul Holocaustului şi discutaţi despre: "Respectarea ordinelor”, vizavi de "Responsabilitate morală".

F. Liberarea

Material auxiliar pentru fişa de lucru a posterului


Liberarea

În data de 7 mai 1945, germanii au capitulat, iar data de 8 mai a fost declarată Ziua Victoriei Aliaţilor asupra Germaniei naziste. Cel mai mare coşmar pe care îl trăise omenirea se încheiase şi întreaga lume s-a bucurat la auzul acestei veşti. Numai cuvintele lui Ben Gurion, “Trist, foarte trist”, ilustrau specificul realităţii evreieşti, subliniind faptul că pentru cei câţiva (foarte puţini) evrei care supravieţuiseră şi fuseseră salvaţi din iad, drumul suferinţei încă nu se terminase; prizonierii neevrei din lagăre s-au putut întoarce în ţările lor eliberate pentru a se alătura familiilor lor şi pentru a se reabilita ca oameni liberi, în timp ce evreii pe care îi vedem în fotografii, o rămăşiţă smulsă din foc, nu aveau ce aştepta mai mult decât sârma ghimpată. Ei erau fără casă, fără familie, fără patrie. Acum, când porţile lagărelor erau deschise, unde se puteau ei duce? Se puteau întoarce în Lituania devastată sau în Polonia arsă până în temelii?
În această situaţie, singura speranţă pentru cei rămaşi în viaţă a fost Eretz Israel.

După eliberare

Posterul 18: “Brichach” şi pregătirea supravieţuitorilor pentru emigrarea “ilegală” în Israel. Refugiaţii, supravieţuitori ai lagărelor, au trăit multe luni cu acte false şi cu identităţi împrumutate. Mii de oameni s-au îndreptat spre Vest în dorinţa lor de a ajunge în locuri de unde se puteau îmbarca cu destinaţia Israel (cum ar fi Constanţa, sau oraşe din Italia).
“Brichach” i-a organizat pe aceşti oameni cu ajutorul Brigăzii Evreieşti, care a ajuns în Europa ca parte a armatei britanice.
Revoltele împotriva evreilor care au avut loc în Polonia după terminarea războiului, în special cele din orasul Kiltsa (în iulie 1946), au contribuit şi ele la exodul evreilor spre Eretz Israel.

După eliberare

Dar mai presus de orice, eroii acestor încercări au fost miile de imigranţi – bărbaţi, femei şi copii – care, după îngrozitoarele greutăţi prin care au trecut în timpul războiului, nu au renunţat la dreptul lor de a trăi şi de a emigra în Israel. Ei au fost ferm hotărâţi să ajungă în ţara strămoşilor lor, uneori chiar şi cu vase aflate aproape în ruină. Au călătorit înghesuiţi cu sutele sau miile sub punte, zile în şir. Paturile erau doar câteva saltele cu paie sau prelate, mâncarea conservată era insuficientă şi raţionalizată, iar cantitatea de apă, infimă. Din august 1945 şi până la întemeierea statului Israel, în mai 1948, 64 de vase cu 70.000 de imigranţi au ajuns în Israel.
(după Talmi, Ephraim şi Menachem, Zionist Lexicon, 1978, p.120).

Întrebări:

  • Care este lucrul la care te găndeşti de obicei atunci când vorbim despre “Liberare”?
  • Care are fost sensul Liberării pentru supravieţuitorii evrei ai Holocaustului?
  • Care sunt dificultăţile pe care ei le au faţă de “întoarcerea la viaţă”?