Friends  |  Press Room  |  Contact Us

The International School for Holocaust Studies

VIAŢA DE ZI CU ZI ÎN GHETOUL DIN VARŞOVIA - 1941

ghidul pentru profesori



Introducere

Nucleul acestei secţiuni de studiu constă în fotografii făcute de soldaţi germani în ghetoul din Varşovia. Fotografiile surprind o realitate unică şi puţin cunoscută ce a evoluat la limita dintre viaţă şi moarte.

Deşi secţiunea are ca subiect ghetoul din Varşovia, ea nu pretinde să epuizeze toate aspectele vieţii de ghetou. Scopul textului nu este de a oferi informaţii prin intermediul unui studiu sistematic, ci de a dezvolta capacitatea elevilor de a înţelege viaţa din ghetou aşa cum a fost ea trăită de rezidenţii acestuia. Prin discuţii şi prin analiza unor subiecte specifice, elevii se vor familiariza cu aspecte ale ghetoului şi lumii acestuia, cu dilemele cu care se confruntau locuitorii ghetoului şi cu îndoielile, dificultăţile şi modurile în care ei au făcut faţă unor împrejurări extraordinar de dificile.

Importanţa acestei secţiuni constă nu în oferirea de răspunsuri clare, ci în abilitarea elevilor de a formula întrebările relevante şi profunde.

Pentru a realiza acest obiectiv se va folosi un procedeu care constă în patru paşi. Li se va cere elevilor să se concentreze asupra fotografiilor, să citească cu mare atenţie fragmentele de jurnal din manualul pentru elevi, să îşi exprime părerile şi întrebările în cadrul discuţiilor şi, în cele din urmă, să discute probleme alese dintre subiectele-cheie care apar în manualul pentru elevi.
Secţiunea conţine două colecţii de texte : ghidul pentru profesori şi manualul pentru elevi.

Ghidul pentru profesori conţine următoarele părţi:

  • Un capitol de analiză şi discutare a fotografiilor şi fotografilor din ghetouri şi lagăre
  • Un articol de Prof. Yisrael Gutman, care trece în revistă istoria ghetoului din Varşovia de la înfiinţarea sa şi până la izbucnirea revoltei. (Acest articol este menit să îi ajute pe profesori să discute diferitele teme factuale şi conceptuale care vor apărea pe parcursul procesului de învăţare
  • Instrucţiuni pedagogice, al căror scop este de a îl ajuta pe profesor să configureze şi să conducă discuţiile din clasă

Manualul pentru elevi conţine întrebări şi fragmente de citit. Întrebările sunt menite să atragă atenţia elevului asupra problemelor-cheie şi să structureze discuţia în jurul unei tematici clar definite.

Atenţie: cea mai mare parte a fotografiilor este însoţită de întrebări şi activităţi educaţionale. Este recomandabil ca profesorul să apeleze la propriul discernământ în selectarea fotografiilor şi a activităţilor celor mai potrivite grupului elevilor săi



Note pentru ilustraţiile

Note pentru ilustraţiile (1) şi (2)

  1. Deschideţi discuţia cu o scurtă trecere în revistă a ghetourilor şi ghetoizării în general. De exemplu, se poate începe cu argumentele prezentate de nazişti pentru a justifica înfiinţarea ghetourilor în Polonia (vezi articolul lui Y. Gutman, pp. 16-22), şi apoi evidenţiaţi contrastul acestor argumente cu doctrina rasistaa nazistaa, care a influenţat politica de separare şi izolare a evreilor de neevrei.


  2. Primele două secţiuni ale articolului lui Y. Gutman (« Ghetoul » şi « Caracterul ghetoului ») se cuvin consultate pentru a înţelege cadrul înfiinţării ghetourilor în general şi a ghetoului din Varşovia în particular. Aceste douaa secţiuni discută eforturile întreprinse de evrei pentru a dejuca planurile germane, reacţia polonezilor faţă de aceste planuri, localizarea şi suprafaţa ghetoului, evacuarea polonezilor care locuiau în districtul desemnat pentru ghetoizare şi transferal rezidenţilor evrei din alte districte în zona desemnată ca ghetou. Trebuie acordată atenţie disproporţiei dintre numărul polonezilor care au fost constrănşi să părăsească districtul evreiesc şi numărul evreilor care s-au stabilit în locul lor. Comparaţi mărimea şi calitatea apartamentelor pe care le-au primit polonezii în « zona ariană » cu aceea a apartamentelor pe care polonezii au fost obligaţi să le evacueze în districtul evreiesc destinat ghetoului.


  3. În timpul examinării ilustraţiilor trebuie discutate următoarele probleme: Care a fost semnificaţia porţii? A fost “un ghetou deschis” în care se putea intra şi din care se putea ieşi de bunăvoie ? Care au fost sarcinile repartizate poliţiştilor germani, polonezi şi evrei ? Cum poate fi descris comportamentul acestor poliţişti ?


  4. Din momentul în care a început ocupaţia germană, evreii au fost expuşi atacurilor şi hărţuirii atât din partea populaţiei germane cât şi a celei poloneze. Din acest motiv, unii evrei au crezut că aglomerarea întregii populaţii evreieşti într-un district destinat special lor îi va proteja de atacurile fizice şi de elementele ostile.

Note pentru ilustraţia (3)

  1. Ca urmare a influxului a mii de refugiaţi din provinciile vestice ale Poloniei şi din împrejurimile Varşoviei, situaţia creată de aglomeraţia din ghetou, ilustrată în această fotografie, s-a înrăutăţit în 1941. (Toate fotografiile din această secţiune au fost făcute în acel an). Consultaţi statisticile citate în articolul lui Y. Gutman (Caracterul Ghetoului, p. 22), pentru a explica elevilor cauzele aglomeraţiei din ghetou.

  2. După ce elevii citesc prima întrebare din Manualul pentru elevi, profesorul va citi cu voce tare două pasaje din jurnalul lui Haim Kaplan care desciu suprapopularea din ghetoul Varşoviei.

  3. În jurnalul său, Haim Kaplan discută problema îmbrăcăminţii  « uniforme » din ghetou şi oferă o explicaţie a acestui fenomen. Autorul deschide discuţia asupra unei teme interesante, anume a felului în care îmbrăcămintea a devenit un simbol al luptei pentru imaginea evreului modern, luptă care şi-a pierdut o mare parte din însemnătate sub ocupaţia nazistă.

Note pentru ilustraţia (4)

  1. Această fotografie oferă elevului ocazia de a discuta două teme :
     (a) Mai întâi, elevii pot discuta următoarele fenomene în lumina experienţei amare a evreilor înainte de închdierea ghetoului : îmbrăcămintea, scosul pălăriei şi diferitele reacţii ale evreilor la vederea unui german care se apropia de el.

    În acest context, studiaţi cele două texte care însoţesc această fotografie (cel al lui Y. Gutman şi fragmentul din jurnalul lui Haim Kaplan) în Manualul pentru elevi. Explicaţi de ce evreilor li s-a impus să îşi scoată pălăriile în faţa germanilor.

     (b)  A doua temă este legată de fotografii care intrau în ghetou şi, în general, de germanii care intrau din când în când în ghetou. În această perspectivă trebuie înţeleasă referinţa ironică a lui Haim Kaplan la ghetou ca la o entitate autonomă.

Note pentru ilustraţiile (5) şi (7)

  1. În aceste două fotografii putem vedea vehicole care erau folosite pe scară largă ca mijloc de transport pe străzile ghetoului. Scopul este de a arăta cum au fost « reinventate » în perioada ghetoului, sub presiunea împrejurărilor, vehicole care nu mai fuseseră folosite de generaţii şi dispăruseră din peisajul urban polonez.
    Aceste ilustraţii oferă ocazia unei discuţii despre capacitatea de adaptare şi ingeniozitatea manifestate de evrei în domeniul transportului. Acesta nu este decât un exemplu al persistenţei lor în a face faţă greutăţilor cu care se confruntau în ghetou.

  2. Elevii trebuie să citească cele două fragmente din Manualul pentru elevi care se referă la mijloacele de transport în ghetou

  3. Ghetoul din Varşovia nu era atât de mare încât să necesite un sistem elaborat de transport public pentru a face accesibile diferite destinaţii, însă nici nu era atât de mic încât problema deplasării să poată fi rezolvată doar prin mersul pe jos.
    Discutând aceste teme, elevii trebuie încurajaţi să se gândească la suprafaţa şi populaţia ghetoului.

  4. Consultaţi articolul lui Y. Gutman (pp. 26-33) pentru această secţiune despre contrabanda în ghetou, apoi luaţi în considerare diferitele întrebuinţări pe care rezidenţii ghetoului le puteau da ricşăi.


  5. Atrageţi atenţia elevilor asupra admiterii în clientela celor care conduceau ricşe.


  6. Cu privire la fotografia 7, gândiţi-vă la o întrebare referitoare la ricşă şi sugeraţi fragmente din jurnalul lui Peretz Opoczynski pentru o discuţie în clasă.

Note pentru ilustraţia (8)

  1. Discuţia trebuie să se refere la următoarele teme :
    • Apariţia unor noi grupuri sociale, precum găinarii (victime ale foamei) şi orfanii din ghetou. (Ce a cauzat apariţia lor ? Ce probleme ridică ei ? Cum erau ei trataţi de semenii lor din ghetou ?)
    • Fenomenul găinăritului pe străzile ghetoului, care se petrecea de obicei ziua, când şansele de a obţine ceva de mâncat erau mai mari. Cum au reacţionat locuitorii ghetoului faţă de găinari ? Cum poate fi explicată reacţia lor ? etc
    • În lupta pentru supravieţuire, găinaritul era unul dintre multele mijloace de a prelungi viaţa. Cu ce alte « probleme etice » se confruntau rezidenţii ghetoului în lupta pentru supravieţuire ?

  2. Încurajaţi-i pe elevi să discute consecinţele sociale şi comportamentale ale condiţiilor de viaţă din ghetou.


  3. Cum sunt indivizii şi grupurile de felul celor văzute în această ilustraţie descrişi de autorii de jurnale ?

Note pentru ilustraţiile (9) şi (10)

  1. Încurajaţi-i pe elevi să discute problema mijloacelor de trai în ghetou. Cum îşi câştigau existenţa evreii din ghetou ? Abordaţi această chestiune cu privire la ghetouri în general şi la ghetoul din Varşovia în particular.


  2. Este important să se distingă între munca oficială (sub auspiciile Judenrat-ului) şi ceea ce a devenit cunoscut ca « industrie clandestină »).


  3. În ce sens activitatea economică « domestică »  poate fi descrisă ca o reacţie a locuitorilor ghetoului faţă de condiţiile lor de viaţă ?


  4. Citiţi secţiunea « Situaţia se înrăutăţeşte » din articolul lui Y. Gutman (p. 41-44) şi încurajaţi-i pe elevi să discute problema relaţiilor dintre ghetou şi lumea exterioară. În particular, referiţi-vă la natura relaţiilor dintre evrei şi polonezi. Cum au afectat aceste relaţii, din punct de vedere economic, viaţa de ambele părţi ale zidurilor ghetoului ?

Note pentru ilustraţia (11)

  1. Îndemnaţi-i pe elevi să studieze fragmentul scris de Rachel Auerbach din Manualul pentru elevi, în care autoarea descrie procesul de sărăcire a rezidenţilor ghetoului.


  2. Îndemnaţi-i pe elevi să pună în contrast, pe de o parte, această imagine şi fragmentul din memoriile Rachel-ei Auerbach şi, pe de altă parte, cele două ilustraţii precedente (9, 10) şi fragmentul care le însoţeşte. Ilustraţia 11 evocă caracterul limitat al mijloacelor de subzistenţa din ghetou.

Note pentru ilustraţia (12)

  1. Atrageţi elevilor atenţia asupra fundalului fotografiei, în care se găseşte un magazin care vinde hrană şi articole de lux. Aceasta prezintă în sine un interes considerabil şi ridică multe întrebări privitoare la viaţa comunităţii evreieşti din ghetou.

  2. În ghetou nu a existat o egalitate economică. Pentru a preveni neînţelegerile, profesorul trebuie să studieze secţiunea “Moartea în ghetou” (Y. Gutman, pp. 44-48), în special discuţia despre disparităţile economice din ghetou, şi descrierea grupurilor care au dus o viaţă de relativ lux.


  3. Discuţia referitoare la inegalitatea economică din ghetou poate fi extinsă şi include inegalitatea ca un fenomen universal. Elevii trebuie totuşi să ţină cont de caracterul deliberat al politicii naziste care a condus la condiţii inumane în ghetou.


  4. Cereţi elevilor să citească cele două pasaje de mai jos: primul este un fragment din jurnalul lui Emmanuel Ringelblum, în care autorul subliniază pasivitatea maselor evreieşti înfometate din ghetou, iar cel de-al doilea este un răspuns al profesoruluii Yisrael Gutman. Discutaţi aceste două pasaje împreună cu clasa :

"Una dintre problemele care suscită mult interes este aceea a pasivităţii maselor evreieşti care au cedat morţii cu un oftat tăcut. De ce au rămas cu toţii tăcuţi ? De ce taţii, mamele, toţi copiii au murit fără vreun protest ? De ce oare perspectiva care ameninţa populaţia în urmă cu un an (furturi şi jafuri care, între altele, a determinat consiliile blocurilor să cumpere mâncare pentru locatarii săraci) nu a devenit actuală ? Există multe răspunsuri la această întrebare : regimul de ocupaţie stârnise o atmosferă de groază atât de profundă încât oamenilor le era frică să ridice capetele de teama terorii în masă care ar fi fost răspunsul la orice revolte a maselor înfometate. Şi acesta este motivul pentru care unii dintre cei care erau lucizi şi conştienţi de pericol au preferat să tacă, să rămână pasivi şi să nu creeze o izbucnire în ghetou. Mai există şi alt motiv : un mare număr de săraci care au manifestat iniţiativă au reuşit să o scoată la capăţ într-un fel. Contrabanda oferea un mijloc de subzistenţă pentru mii de hamali. « Magazinele » şi comenzile din partea autorităţilor germane ofereau locuri de muncă pentru o parte considerabilă a muncitorilor şi meşteşugarilor. O parte a elementului proletar se angajează în comerţul stradal (vânzarea pâinii aduce un profit de 25 de pennies pe kilogram). De aceea, porţiunea pasivă şi disperată a populaţiei ghetoului a mers la moarte în tăcere."

E. Ringelblum, Ktovim,  vol I pp. 288-289

"Ringelbaum mai citează facptul că poliţia evreiască începuse să bată oamenii, ceea ce era o formă în plus de constrângere. Dar tot rămânem cu impresia că principalul motiv al pasivităţii poate fi găsit în alt aspect, pe care Ringelblum nu îl cercetează suficient. Moartea de foame este un proces gradual. Cei care erau condamnaţi să moară de foame constituiau aproximativ jumătate din populaţia totală a ghetoului. Însă întreaga populaţie a ghetoului nu s-a găsit niciodată în această situaţie. Unii muriseră, alţii deja mureau de foame, în timp ce un număr şi mai mare de oameni avea să moară într-o lună sau două, însă nutrea speranţa că în acest interval mult râvnita salvare va veni. Mai mult, acea parte a populaţiei care era deja pe moarte se prăbuşise sub capacitatea de a se organiza, de a acţiona sau de a avea măcar o izbucnire spontană."

 Yisrael Gutman, p. 108-109

Note pentru ilustraţiile (13) şi (14)

  1. Studiaţi secţiunea intitulată « Moartea în ghetou » (Y. Gutman, pp. 44-48), în care autorul descrie fenomenul cerşitului. (Acest fenomen era mult mai răspândit în Varşovia decât în alte ghetouri).

  2. Pe de o parte, cerşitul poate fi considerat un simptom de demoralizare şi decădere; pe de alta parte, acest fenomen poate indica prezenţa dorinţei de a supravieţui. Discutaţi imaginile din fotografii. Ilustrează ele supravieţuirea sau demoralizarea ?

Note pentru ilustraţia (15)

  1. Această fotografie, în care este ilustrată distribuirea alimentelor către cei nevoiaşi, indică două teme importante legate de stabilirea cantinelor publice în ghetou :
    (a) Instituţia cantinei publice ca exemplu de inventivitate evreiască, exprimată prin activitatea voluntară din afara cadrului comunal oficial al Judenrat-ului
    (b)  Modul în care cantinele publice au ajuns treptat să deţină şi alte funcţii, în special acelea de centre sociale. Către sfârşit, ele au mai stimulat activitatea culturală şi politică.

  2. În jurnalul său, Rachel Auerbach notează că, în sine, cantinele publice nu ptueau rezolva prolema foametei în ghetou. (vezi pasajul alăturat din Manualul pentru elevi) şi ţineţi cont de faptul că Auerbach a jucat un rol activ în dezvoltarea reţelei de cantine publice.
<

Note pentru ilustraţia (16)

  1. Se cuvine ca profesorul să sublinieze că în ciuda torturii şi suferinţei provocate locuitorilor ghetoului, viaţa culturală şî intelectuală nu a fost abandonată.


  2. Existenţa unei clase intelectuale active, pasiunea rezidenţilor ghetoului de a scrie jurnale (pasiune provenită din convingerea că această perioadă istorică fără precedent trebuie înregistrată) şi amploarea luată de lectura cărţilor - toate acestea dovedesc vitalitatea comunităţii evreieşti, a refuzului său de a ceda în faţa sorţi. Această activitate culturală poate fi concepută şi ca o formă de rezistenţă.


  3. Cele trei fragmente care însoţesc această ilustraţie se referă la soarta cărţilor din ghetou. Autorul primului text, Rabbi Huberband, discută decăderea poporului cărţii, a cărei manifestare o identifică în tratamentul cinic şî jignitor rezervat cărţilor, ca obiecte materiale care pot fi comercializate ca atare. În al doilea text, istoricul Emmanuel Ringelblum descrie destinul librăiilor din ghetou, tipul de cărţi oferite spre vânzare şi tratamentul aplicat acestor cărţi. Al treilea text este un extras din memoriile lui Stanislaw Adler : fragmentul discută soarta bibliotecilor şi contrabanda cu cărţi din sectorul arian în ghetou, menită să satisfacă cererea ridicată de materiale de lectură a rezidenţilor ghetoului.

Note pentru ilustraţia (17)

  1. Ţineţi cont că această imagine prezintă două fenomene independente unul de celălalt : (a) naşterea în ghetou şi (b) dezrădăcinarea copacilor şi lipsa de vegetaţie din ghetou.
  2. În ciuda unei rate în creştere a motalităţii şi a unor condiţii de viaţă mizerabile, forţa vieţii nu a putut fi stinsă în ghetou. În cartea sa Evreii din Varşovia 1939-1943 : Ghetou, Luptă clandestină, Revoltă, la p. 81 (ediţia ebraică), profesorul Yisrael Gutman observă că, în ciuda tendinţei generale de declin dramatic a ratei natalităţii în perioada ghetoului, naşterile nu au încetat complet :

    "În primele luni ale lui 1941 (pentru care avem la dispoziţie statistici) media naşterilor a fost de 294 pe lună. Datele pentru primele cinci luni ale lui 1942 indică un declin şi mai mare : din ianuarie pâă în mai , s-au născut în medie 82 de copii pe lună."

    Aceste figuri ridică întrebări despre viaţa evreilor din ghetoul Varşoviei:

    (a)   De ce au continuat să se nască copii în ghetou ? Pentru a răspudne la această înterbare, este necesar să subliniem diferenţa dintre perspectiva noastră istorică asupra ghetoului din Varşovia şi aceea a evreilor care locuiau acolo. Cei din urmă nu ştiau ce soartă îi aşteaptă.
    (b)   Cum au fost afectate variaţiile în rata de fertilitate de sentimentele de nesiguranţă ?


  3. Mari părţi ale ghetoului au fost deliberat amputate - astfel încât toate spaţiile verzi sau pâlcurile de copaci să fie excluse. Parcul Krasinkich - o mică zonă de verdeaţă situată în centrul districtului evreiesc - nu a fost inclusă în ghetou şi evreii au insistat foarte mult să îi convingă pe germani să le-o atribuie. Adam Czerniakow, liderul Judenrat, a primit multe promisiuni în acest sens, dar, ca multe alte promisiuni făcute de germani evreilor, şi aceasta a fost deşartă.

Note pentru ilustraţia (18)

  1. În această fotografie vedem două lucruri : o femeie vânzând banderole şi un afiş ce anunţa un eveniment cultural în ghetou.


  2. Decretul care a impus purtarea insignelor pentru a îi distinge pe evrei a fost promulgat chiar în 1939. Chiar şi după separarea fizică a evreilor de neevrei (cu stabilirea de zone rezidenţiale speciale pentru germani, evrei şi polonezi), decretul a fost menţinut. O dată cu ghetoizarea locuitorilor evrei, programul nazist de a izola diferitele grupuri rasiale prin intermediul unor semne distinctive şi-a pierdut raţiunea de a fi. Şi totusi, fotografiile făcute în ghetou îi arată pe evrei purtând banderole pe mâneci. Banderolele au constituit un alt mijloc de a umili rezidenţii ghetoului, şi ele au fost un obiectiv popular al fotografilor germani.


  3. Unii dintre rezidenţii ghetoului, precum femeia care apare în fotografie, îşi câştigau existenţa din vânzarea de banderole.
    Fragmentul în care banderola este descrisă ca un semn de umilire a evreilor merită citit cu voce tare în clasă.


  4. Membrii partidelor politice, ai mişcăilor de tineret şi în general intelectualitatea s-au angajat îtr-o amplă activitate culturală în ghetou.
    Fragmente din jurnalul Mariei Berg oferă exemple de evenimente culturale care au avut loc în ghetou. Mary era o tânără femeie ai cărei părinţi fugiseră din Lodz şi sosiseră în Varşovia ca refugiaţi. Datorită situaţiei materiale relativ bune a familiei sale în timpul primului an de existenţă a ghetoului, a fost capabilă să observe personal activităţile desfăşurate de pătura superioară a societăţii ghetoului şi chiar să participe activ la la ele. Membrii acestei pături de sus erau bogătaşii şi noua clasă a îmbogăţiţilor -contrabandişti, membri ai forţei de poliţie evreieşti, şi unele figuri din lumea interlopă care au menţinut afaceri cu polonezii şi germanii.

Note pentru ilustraţia (19)

  1. Ilustraţia 12 a oferit prilejul de a discuta de ce oamenii înfometaţi s-au resemnat în faţa morţii. Ilustraţiile (13) şi (14) au fost menite să stimuleze discutarea fenomenului cerşetoriei omniprezente. Cuplul îmbrăcat elegant ce poate fi văzut în ilustraţia (19) adaugă o nouă perspectivă discuţiei despre stratificarea din ghetou. Folosiţi această ilustraţie pentru a prezenta punctul de vedere al noilor îmbogăţiţi. (vezi Contrabanda în articolul lui Y. Gutman, p. 26-33).


  2. Frivolitatea asociată cu cafenelele din ghetou, restaurantele şi industria de distracţii au fost aspru denunţate de diferite grupuri, în speical de către organizaţiile şi indivizii care se consacraseră unor sarcini sociale : mişcările de tineret, partidele politice şi oamenii de litere. Critica lor este omniprezentă în jurnale şi în presa clandestină.


  3. Existenţa unei « clase de sus » în ghetou poate uşor deveni un subiect cu încărcătură emoţională, şi nimic nu este mai uşor decât a îi condamna categoric pe cei care au dus o viaţă de relativ lux. Sarcina profesorului este să reliefeze aspectele morale ale acestui fenomen (vezi fragmentul din presa clandestină în Manualul pentru elevi), încercănd să menţină o viziune echilibrată asupra subiectului. Trebuie subliniat că naziştii au filmat şi fotografiat frecvent membrii grupului « privilegiat » - contrabandişti, noi îmbogăţiţi şi alţii - în scopuri de propagandă. În particular, naziştii au prezentat aceste personaje ca încarnări ale genelor evreieşti inferioare, ca pe o expresie de depravare a culturii evreieşti. Inutil să spunem, ei nu au menţionat faptul că această nouă clasă era o consecinţă directă a politicii naziste - că ea apăruse în pragul transformării radicale a societăţii evreieşti şi că războiul nazist impotriva evreilor fusese sursa acestei transformări.

Note pentru ilustraţia (20)

  1. Subiectul acestui paragraf este o întălnire în ghetou între un poliţist evreu şi o tânără femeie. Fundalul factual pentru problema poliţiei evreieşti şi a recruţilor săi poate fi găsit în articolul lui Y. Gutman (p. 33-36)
  2. Folosind pasajele care însoţesc această fotografie, profesorul trebuie să direcţioneze discuţia asupra următoarelor teme :
    (a)   componenţa socială a forţei de poliţie evreieşti.
    (b)   diferenţa dintre profilul social al poliţiei evreieşti şi cel al unei forţe de poliţie « obişnuite ».
    (c)   maniera în care sarcinile poliţiei evreieşti s-au schimbat în decursul diferitelor faze ale existenţei ghetoului.
    (d)   modul în care reputaţia poliţistului evreu s-a deteriorat pe măsură ce atribuţiile şi metodele sale de lucru s-au schimbat.

    În acest context, profesorul trebuie saă atenţia elevilor asupra 1) fragmentului din jurnalul Mariei Berg, în care acesata descrie perioada iniţială din existenţa forţei de poliţie; 2) articolului din presa clandestină, care se referă la a doua perioadă; 3) următorului fragment din Y. Gutman:

    "Manierele poliţiei evreieşti şi modus operandi al contactelor sale cu populaţia din ghetou poate fi prezentată ca trecând prin trei stadii diferite. În primul stadiu, de la instituirea forţei de poliţie până în primăvara lui 1941, adică până la începerea deportărilor în scop de muncă forţată, poliţia evreiască a avut o reputaţie relativ bună şi relaţiile sale cu rezidenţii ghetoului au fost în cea mai mare parte normale. Al doilea stadiu, din primăvara lui 1941 până la marea deportare din iulie 1942, a fost caracterizată de o demoralizare progresivă a poliţiei şi de deteriorarea relaţiilor acesteia cu publicul. În al treilea stadiu, în timpul deportării, comportamentul poliţiştilor evrei a atins cel mai josnic nivel al decăderii, iar poliţia a devenit cel mai detestat element evreiesc din ghetou."
    (Y. Gutman, Evreii din Varşovia. Ghetou, clandestinitate, revoltă 1939-1943, pp. 89)


  3. Când discutăm istoria în general şi Holocaustul în particular, trebuie să fim atenţi să evităm generalizările. Trebuie să fim circumspecţi şi să atragem atenţia elevilor asupra unor situaţii comparabile din alte perioade şi locuri. De exemplu, nu trebuie să tragem concluzii pripite despre poliţia evreiască în alte ghetouri pe baza evidenţei depsre comportamentul acesteia în ghetoul din Varşovia. Deşi există unele paralele în modelele de comportament ale poliţiştilor evrei, în unele ghetouri (de pildă în Minsk) poliţia evreiască s-a opus activ puterii naziste.

Note pentru ilustraţia (21)

  1. După citirea textului de mai jos, profesorului i se recomandă să folosească această fotografie ca pe o ocazie de a discuta circulaţia informaţiilor în ghetou. În imagine vedem un om vânzând ziare, dar ce alte surse de informaţie mai erau prezente ? Cine avea acces la ele şi cum erau ele răspândite ?

"Forţele de ocupaţia germane au impus restricţii severe asupra comunicaţiilor poştale, mai ales în districtele evreieşti izolate (ghetouri) ; în unele cazuri corespondenţa a fost complet interzisă. Aparatele de radio au fost confiscate, ziarele independente au fost obligate să apară clandestin şi, din toamna lui 1941, părăsirea ghetoului fără permis a fost interzisă şi pedepsită cu moartea.

Germanii nu au reuşit, cu toate acestea, să transforme ghetoul din Varşovia într-un deşert informaţional. Ştiri din lumea largă în general, şi despre diferitele fronturi ale războiului în particular, au continuat să ajungă în ghetou prin transmisiuni radio monitorizate clandestin. În plus, publicaţiile clandestine treceau zidurile ghetoului din zona « ariană ». « Ele erau aduse de poliţiştii evrei cu sentimente patriotice şi de măturători », scrie E. Ringelblum. Colecţia de ziare Oneg Shabbat, ce reflectă eterogenitatea ideologică şi spectrul larg de atitudini al rezistenţei poloneze, indică faptul că ghetoul a menţinut contacte cu organizaţiile rezistenţei poloneze. Legăturile ghetoului cu lumea exterioară nu au fost încă adecvat studiate.

Sfidând interdicţia impusă de germani, atât ziare poloneze cât şi germane erau distribuite în ghetou. « Prohibiţîa nu a fost eficace », scrie Ringelblum. « Pentru 50 de groshen, se putea cumpăra Krakauer Zeitung şi, la acelaşi preţ, ziarul de limbă poloneză Nowy Kurier Warszawski ».

Deşi a lovit orbeşte, ocupantul nazist nu a putut aplica nenumăratele sale interdicţii care, în ceea ce priveşte contactele cu lumea exterioară, au fost sfidate atât în ghetou cât şi în zona « ariană ». Numerele păstrate din ziarul Oneg Shabbat conţin multe cărţi poştale, inclusiv din ghetouri aflate sub ameninţarea unor Aktionen de lichidare. După cum indică ştampilele, ele ajungeau în ghetou într-un timp relativ scurt - patru sau cinci zile.

Independent de Deutsche Post Osten, evreii au înfinţat o reţea clandestină de comunicaţii între ghetouri, care opera în absenţa controlului german. Deşi primitivă, această « poştă a bârfelor » (cum o numea ziarul clandestin Morgnfreiheit) s-a dovedit destul de eficace. Sfidând interdicţia care prevedea pedeapsa cu moartea, rezidenţii ghetoului au continuat să părăsească zonele în care fusesera izolaţi în căutarea mijloacelor de trai, a îndeletnicirilor personale legale sau clandestine ; fugari din alte ghetouri sau lagăre au ajuns în ghetoul din Varşovia, alăturându-se oamenilor din oraşul lor natal şi aducând veşti de acolo ; femei-curier operau sub nume false în toată ţara în numele a diferite organizaţii clandestine de rezistenţă, strecurându-se prin cordoanele poliţiei şi evitând raziile şi percheziţiile pe trenuri şi în gări."

(Ruta Sakowska, « Două funcţii ale arhivei Ringelblum », în Yad Vashem Studies, 21, 1991, pp. 193-194)



BIBLIOGRAFIE
  • ADLER, Stanislaw În ghetoul din Varşovia, 1940-1943 Memoriile lui Stanislaw Adler, Yad Vashem 1982
  • AUERBACH, Rachel Pe străzile Varşoviei 1939-1943 (ebraică) Yad Vashem/Moreshet 1985
  • AUERBACH, Rachel Testamente din Varşovia (ebraică) Tel-Aviv, 1954
  • Ghetoul din Varşovia: jurnal de Mary Ber, editor S.L. Shneiderman. New York; L.B. Fischer 1945
  • GUTMAN, Yisrael Evreii din Varşovia 1939-1943. Ghetou, Clandestinitate, Revoltă Traducere din ebraică de Ina Friedman. Bloomington, Ind. Univ. Press 1989
  • GUTMAN, Yisrael Evreii din Varşovia în timpul Holocaustului (ebraică) în GREIFF Gideon (editor) Istoria evreilor din Varşovia, Ierusalim 1991
  • HUBERBAND, Shimon Kiddush Hashem: Viaţa religioasă şi culturală evreiască în Polonia în timpul Holocaustului, New York, Ktav Publishing House/Yeshiva Univ. Press 1987
  • Jurnalul din Varşovia, Haim Kaplan traducător şi editor Abraam KAtsh, New York, Collier books, 1965, 1973
  • OPOCZYNSKI, Peretz Însemnări (ebraică), Tel-Aviv 1970
  • SAKOWKA, Ruta Două funcţii ale arhivei Ringelblum în Yad Vashem Studies, 21, 1991, p. 189-220
  • Presa clandestină evreiască în Varşovia (ebraică), vol 3, Yad Vashem
  • RINGELBLUM, Emmanuel Însemnări din ghetoul din Varşovia, New York, 1957
  • RINGELBLUM, Emmanuel Relaţiile polono-evreeşti, Ierusalim, Yad Vashem 1974
  • ZUKERMAN Itzhak (Antek) Un surplus de memorie Cronica revoltei din ghetoul din Varşovia, Univ. Of California Press 1993